in , ,

Viața are un tipar exact. Nu sări peste etapele ei!

Viața are un tipar exact

Viața are un tipar foarte exact. Este ca și când cineva a proiectat la linie viața tuturor speciilor de pe Terra. Totul are un sens, poate nu o direcție clară, dar direcția o dăm noi. Asta este treaba noastră pe care unii o denumesc, Liberul Arbitru.

Omul vine pe lume după nouă luni. Atât are nevoie să devină omuleț cu puteri depline să ia viața de coarne. Dacă omulețul se grăbește și ajunge mai repede pe lume, lumea se impacientează, doctorii sunt rezervați și părinții stau cu sufletul la gură.

Așa sunt toate lucrurile în viață, cu sens și etape. De aceea săritul lor, de cele mai multe ori, are o notă serioasă de plată. Dar să începem cu începutul:

Viața are un tipar exact – Copilăria

Ce părinte nu își dorește copilul perfect? Să fie cuminte, curat, isteț, geniu dacă se poate. Să vorbească două limbi străine la 18 luni, să rezolve prima ecuație în clasa pregătitoare și să termine școala cu 10 pe linie.

Din păcate întâlnesc destul de mulți părinți care sar etape și sunt mai focusați pe ce face copilul, nu pe ce simte copilul. Și ghici ce? Copiii sunt nefericiți. Simt că li se fură copilăria, au prea multe responsabilități de timpuriu. Devin robotizați, dezvoltă tulburări emoționale, boli de adulți și cumva sar direct în viața de adult. Copilării furate.

Cel mai hilar mi se pare că mulți părinți cer copiilor ceea ce ei nu au fost în stare să facă. Este de înțeles că generațiile trecute nu aveau acces la informații despre importanță jocului, dar acum pe toate gardurile poți citi ceva.

Informație este peste tot, nu mai există scuze. Și i-aș întreba eu pe acești părinți dacă toată presiunea asta pusă pe creierul și sistemul emoțional al copilului îi garantează un mâine mai bun? Cum pregătești un copil, pentru a lua de la viață tot ce este mai bun, când tu îi răpești copilăria?

Cel mai bun argument îl am cu un exemplu din natură: mama leu își învață puii să vâneze și să se adapteze la viața de junglă. Puii de leu explorează, se joacă și jucându-se învață să supraviețuiască. Mă întreb ce va învăța puiul de om după șase ore de școală, trei de meditații și alte câteva ore cu nasul în telefon?

Adolescența

Poate cea mai frumoasă etapă a vieții, atunci când totul este posibil. Dar și perioada revoltelor, problemelor cu adulții, definirea sexualității, a viitorului drum ca și adult.

Modelul părintesc este crucial pentru adolescent. Dacă a trăit o copilărie robotizată, va fi o victimă a societății. Neadaptat, fără să își fi încercat vreodată limitele, adolescentul devine aproape de le sine victima oricui dorește să-i ofere senzații tari.

Părinții încep să se teamă de apariția drogurilor fără să își pună întrebarea care este și aportul lor? Un adolescent educat corect nu cade pradă tentațiilor, dar unul care a viețuit prin casa părintească fără măcar o discuție despre ce înseamnă pericol, poate fi o victimă sigură.

Așa cum victimă este și adolescenta care simțind răceala tatălui și frustrarea mamei, ajunge să fie încântată de primul bărbat care-i oferă atenție.

Și de aici, din păcate, suntem fruntași la procentul de mame minore. Este cumva de necrezut că într-o țară în care au ieșit oameni pe stradă să strige pentru diferite convingeri, nu s-a găsit nimeni să strige și pentru dreptul adolescentului la educație s3xuală.

Nu că educația s3xuală ar rezolva toate relele din lume, dar măcar ar învăța fetele de timpuriu că expunerea indecentă, boticul bosumflat și nevoia de geantă de firmă are o cotație de preț. Și schimbul este inechitabil: bani contra inocența pierdută definitiv.

Viața are un tipar exact – Maturitate

Și din adolescență, hop în maturitate. De regulă atunci vine primul duș rece. Tu, copilul de zece pe linie, te angajezi și ghici ce? Nimănui nu-i pasă câtă teorie știi tu. Dacă nu îți produci măcar de două ori salariu, nu ești competitiv. Și da, pentru că ai terminat facultate și master trebuie să leșine angajatorul și să te plătească regește.

Dar vremurile acele apun ușor, și banii ți-i iei pe ce știi concret să faci. Revenind la povestea cu mama leu, puiul care mănâncă, este puiul care a învățat să vâneze.

Încă mai merge la noi în urbe moda cu ”nepotul lui nepoata, caută loc de muncă”. Mai mult la bugetari căci nici un om de afaceri sănătos la minte nu ține pe cineva degeaba.

Și nepotismul se va termina odată, pentru că este contraproductiv într-o societate normală. Și noi către asta ne îndreptăm, nu? Că nu degeabă se umplu săli la cursuri de parenting…

La maturitate viața se bifurcă brusc: curajoșii o iau pe cont propriu, cei mai timizi, la sectorul angajați. Mă întorc la lei. Sunt lei de savană și lei de zoo. Ambii trăiesc bine merci. Doar că, în cazul omului, este un pic mai complicat pentru că intervine….iubirea.

Disclaimer

S-ar presupune că la maturitate ai și maturitatea să iubești. Dar nu este întotdeauna așa. Și cum spunea bunica corect ”pe vremea mea nu era așa ceva”, tind să-i dau dreptate bunicii. Prea se sar etape și în dragoste.

Prea repede sărim în pat, prea repede folosim cuvântul ”te iubesc”, prea repede aruncăm vorbe grele și prea repede divorțăm. În vremurile astea prea puțini se străduiesc să salveze o relație.

Din acest ”prea repede” se nasc și deziluzii imense. Oamenii nu apucă să se cunoască suficient și deja sunt mutați împreună. Oamenii nu au cultul comunicarii asertive și sar direct în etapa Deliei, ”Hai, rămâi cu mă-ta”. Uneori din acestă grabă se nasc și copii, sărăci prinși în exaltarea de moment a doi adulții copilăroși.

Iubirea vine din cunoștere de sine și acceptarea celuilalt așa cum este. Dacă cineva confundă hormonii cu judecata, a sărit cinci etape. Și evident totul se consumă repede și lasă zoaie de nemulțumire în urmă.

Nu mai săriți etape. Vă place o femeie, faceți-i curte. Observați-o. Aveți răbdare cu ea. Aveți înțelepciune chiar dacă ea nu are și vă târâște în patul ei după câteva ore. Ce se consumă repede, trece repede.

Și voi, doamnele mele. Aveți răbdare. Știu că este greu să găsiți bărbatul bun pentru voi și frica de singurătate este mare. Dar învățați să aveți mândrie, aveți curaj să cereți ce oferiți: onestitate, căldură, grijă. Spun asta pentru că prea multe femei ajung să-și consume inima pe tastaturi vorbind cu bărbați care se ascund cu telefonul în baie. Aveți răbdare și aveți curaj să-i trimiteți la plimbare pe trubadurii tastaturilor.

Vârsta a treia

La acest capitol nu pot să spun decât atât: nu mai săriți etape și trăiți.

Trăiți ce mai aveți de trăit cu bucurie și înțelepciune. Ați primit ani să vă iertați și să faceți pace cu cei din jur. Să vă bucurați de o plimbare, de un moment de joacă cu nepoții sau să aveți grijă de un animal de casă.

Nu mai fiți răi, îndârjiți în concepțiile voastre vechi. Fiți de folos cu povești, povețe și lucruri utile copiilor voștri. Scăpați de ”eu știu mai bine” pentru că sincer, trecutul l-ați semnat voi și prezentul l-am moștenit noi.

Dacă nu ați avut afaceri de succes, nu mai descurajați copiii dacă încep ceva pe cont propriu lăsând jobul sigur de la stat. Poate nu ați fost conștienți sau nu v-ați cunoscut copii care erau ca leuțul din poveste. Învingători.

Puteți da sfaturi doar acolo unde ați excelat, aflfel încercați doar să fiți de folos.

Mâine este o nouă zi. Milioane de copii se nasc, milione de adolecenți își pun primele întrebări. Milioane de oameni își spun ”te iubesc” și alte milioane, semnează acte de divorț.

Milioane de oameni mâine muncesc pentru ei, și alte milioane muncesc pentru alții.

Și chiar dacă ar fi să sărim etape, unde ne grăbim?

Citește și :15 lecții de viață pe care le-am învățat până la 50 de ani!

Comments

Leave a Reply

    One Ping

    1. Pingback:

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Loading…

    0

    Comments

    0 comments

    Cum păstrăm ”lipiciul” din cuplu

    Cum păstrăm ”lipiciul” din cuplu?

    învățăm chiar înainte de a ne naște

    Învățăm chiar înainte de a ne naște! Tu ce ai învățat?