in , , ,

Petrece două ore cu mine

Petrece două ore cu mine – Cum arată o ședință cu tine, m-a întrebat o cunoștință? Vin oamenii la tine, se așează și încep să povestească așa pur și simplu?

Mărturisesc că de multe ori mi se pune această întrebare. Dar parcă niciodată nu am simțit să ofer un răspuns mai ”deep”. Doar că acum, revenindu-mi întrebarea din memorie mi-am dat seama că nu am povestit nimănui, niciodată ce se întâmplă în spatele ușilor.

Cabinetul meu este frumos. Am vrut să mă simt ca acasă și să ofer același lucru și celor care îmi trec pragul. Înainte avem un asistent de nădejde în persoana motanului Friday. Dar am fost geloasă pe senzaționalele lui rezultate și l-am dus acasă. Reușise să aducă zâmbetul și calmul pe buzele oamenilor mai repede decât mi-aș fi imaginat că se poate. Acum am pești. Colorați și veseli se aliniază lipiți de geamul acvariului și ascultă povești.

Petrece două ore cu mine – Amintirile care au dus la decizii

Eu nu sunt un clinician. Îmi amintesc din facultate de senzația de neputință când răsfoiam foaia de observație a unui pacient din spital. Mi se părea că este crunt să porți pe umeri atâta povară și să nu ai multe șanse de vindecare. Țin și acum minte povestea unui copil care era internat pe motive de crize. Dar aceste crize corespundeau cumva cu plecarea în concediul a părințiilor fără el. Sau depresia unei fetițe care refuza să mănănce și să comunice cu cei din jur pentru că bunicul o abuza și nimeni nu-i dădea crezare. Erau cazuri cumplite care pe mine m-au marcat și mi-au dat cumva altă direcție de abordare.

Pe mine m-a fascinat mereu legătura dintre minte, manifestare și context. De acea am ales de ani de zile să îmbin psihologia cu coaching-ul. Clienții mei sunt oameni fascinanți. Îi admir pentru curajul de a trăi viața frumos și pentru alegerea de a trata emoțiile corect. Nu trebuie să ai probleme în viață grave să consulți un psiholog. Nici la dentist nu te duci de nevoie. Te duci să prevezi, să te asiguri că știi ce să faci dacă…se întâmplă.

Primele două ore

Povestea începe mereu cu ”am o problemă, aș vrea să o rezolv”. Mereu zâmbesc când aud asta deoarece aproape de fiecare dată am descoperit împreună cu clienții mei că problemele erau fix în altă parte.

Prima interacțiune este diferită de cele care urmează. Cei care au mai lucrat și cu alți psihologi sunt mai siguri pe ei, discuțiile curg mai ușor de la prima întâlnire. Este ca și cum ai venit cu mașina de la un service la altul și deja știi ce s-a reparat și ce nu.

În cazul celor care vin prima dată este un altfel de proces. Îl lucrez cu infinită blândețe pentru că este foarte greu să îți pui viața pe tavă unui om pe care nu-l cunoști. Vorbim generalități, povestesc despre mine. Urmăresc gesturi, grimase. Observ tensiunea din jurul umerilor, un picior care nu își găsește astâmpărul sau o postură stingheră în canapea.

Petrece două ore cu mine – Cu cine și pentru ce?

Bărbații la prima noastră interacțiune par mai stăpâni pe situație. Răspund calculat, încearcă posturi corporale mai lejere. Nu intră direct în subiect. Mă evaluează, îi evaluezi.

Femeile sunt puțin stinghere pentru că nu este chiar atât de simplu să-i spui unei necunoscute ce te doare cu adevărat. Unele încearcă să prezinte situația mai simplă decât pare, altele izbucnesc în plâns și se jenează. Am un imens respect pentru femei. Dincolo de zâmbete, se ascund uneori povești cutremurătoare de viață.

Cuplurile sunt simpatice. Am fost uimită să constat că mai mult bărbații au decis să vină în terapia de cuplu decât femeile. Ei sunt glumeți, încercă să detensioneze situația. Ele în schimb sunt supărate tare și dau șanse minime intervenției terapeutice. De regulă se înșeală.

Adolescenții sunt extraordinari! Discuțiile cu ei sunt dinamice, pline de chalange-uri pentru mine. În căutare de modele, supărați de multe ori pe părinți, sistemul școlar, le aduc în atenție valorile și reperele după care este bine să se ghideze. Le dau teme de gândire, îi tratez cu respect și ridic la fileu situații de viață la care să se gândească.

Altă categorie dragă mie sunt doamnele care deși sunt sănătoase tun, nu pot face copii. Acolo să vedeți povești! Femeia este un miracol care naște viață! De foarte multe ori incapacitatea de a aduce pe lume copii este o frică ascunsă de responsabilitate. În aceste cazuri îmi iau haina de Sherlock Holmes și caut cu atenție blocajele. Mi-am propus chiar să fac un perete special cu pozele kinedrilor care s-au născut. Toți sunt niște frumoși, deștepți și năzdrăvani!

Super woman cu o super putere

Așa mă simt eu când lucrez în cabinet! Sigur nu am pelerină roșie dar am o super putere de mică. Vindec prin cuvinte. Am observat asta de mică când reușeam să mediez conflicte, să liniștesc apele și să aduc zâmbetul pe buze. Mai apoi am început să fac și școli ca să învăț să și stăpânesc harul.

Acum după 28 de ani nu trag linie dar pot concluziona: îmi place ce las în urma mea. Cumva simt că totul are sens, că momentele în care am dat de greu au fost momente fantastice în care m-am străduit să privesc ca un psiholog problema. Astfel mi-am ascuțit simțurile, empatia și cunoașterea în povești inerente de viață: eșec, pierderi, moarte, divorț, blocaj, frică, anxietate. Și toate astea m-am făcut un profesionsit mai bun. Am învățat modestia, am învățat să înțeleg că nu pot rezolva tot și orice și am învățat să am răbdare.

Petrece două ore cu mine – Cum lucrăm?

De regulă vii printr-o recomandare. Majoritatea clienților mei așa vin. Văd schimbări la cineva, le place, întreabă și află de mine. Dar poți să vii și direct dacă îmi trimiți un mail (adriana@adriana-petrescu.net).

Nu îmi place să îmi fac reclamă, meseria asta mi se pare la fel de discretă ca și o spovedanie. Dar vorba coach-ului meu (da, și eu lucrez pe blocajele mele),” de ce nu povestești despre tine și ce super realizări profesionale ai”.  Pentru mine discreția este Sfântă și mă asigur de zece ori că nu se întâlnesc clienții pe scări.

Prima interacțiune este importantă. Este ca și dragostea la prima vedere, dacă te place, poți construi pe energia asta. Eu iubesc oamenii. Toți oamenii. Nu etichetez, nu consider că faptele, oricât de ciudate ar fi trebuie etichetate. De regulă oamenii se simt foarte bine în prezența mea. chiar de la prima întâlnire se relaxează și își regăsesc starea de bine. Simt că nu sunt judecați, și asta este ca o gură de aer proaspătă. Dar au fost și puține cazuri în care am realizat că nu am chimie cu cel care îmi solicita serviciile. Am vorbit deschis despre asta și cu mare drag i-am direcționat către colegii cu care colaborez.

Trebuie să te aștepți de la primă întâlnire la câteva întrebări. Tu mă întrebi pe mine, eu te întreb pe tine și astfel începe un proces de cunoaștere. Sunt importante primele câteva zeci de minute. Atunci se leagă o bază de încredere. Și dincolo de cuvinte, ceva mai presus de noi doi, eu și clientul, lucrează la vindecare.

Mai pe urmă începe procesul. Vin senzaționalele momente de ”aha! acum realizez că”, se întâmplă intervențiile paradoxale în care fix în două secunde omul are o conștientizare care-i schimbă definitiv viața în bine.

De ce, da? De ce, nu?

Da, poți să lucrezi cu mine dacă vrei să te dezvolți personal. Dacă vrei să înveți cum să treci cu seninătate peste probleme. Dacă ai deschiderea să înveți să observi sincronicitățile care duc la tot felul de situații. Dacă vrei să îți faci foarte bine auzit instinctul. Dacă vrei să faci pace cu trecutul. Mama, tata, parteneri, situații. Dacă îți este frică să schimbi ceva. Dacă te-ai blocat, blazat… Dacă vrei să aduci pe lume copii dar te confrunți cu un blocaj emoțional. Dacă viața ta nu mai arată decât în același fel, având aceleași tipare, aceleași blocaje și evident aceleași rezultate.

Un mare DA pentru tine, aflat la vârsta adolescenței, vârsta întrebărilor, decizilor, vârsta rebeliunii. Împreună vom naviga prin ce înseamnă oceanul vieții și vom stabili acele valori universal valabile ce îți vor face viața împlinită.

Nu. Nu putem lucra împreună dacă pentru tine mersul la psiholog este doar o simplă ventilare. Dacă ți-au făcut un obicei să sari din terapie în terapie cu gândul că cineva, altcineva îți va rezolva problema. Nu vom putea lucra împreună dacă nu ai curaj. Fericirea necesită curaj și de multe ori asta înseamnă să o iei de la capăt. Nu vom putea lucra împreună dacă nu îți asumi perioada de descoperire, gândirea obiectivă și stabilirea de obiective de data asta bune pentru tine. Așa cum nu vom putea lucra dacă vrei să sari etape, vrei scurtături și te temi să privește miezul problemei.

Credința mea

Eu cred în tine mai mult decât crezi tu când îmi pășești în cabinet. Cred că poți avea viața pe care ți-o dorești dacă ai curaj să acționezi. Cred că toți oamenii sunt buni, doar au gânduri sau fapte rele. Cred că există un Ceva mai mare decât putem înțelege, Ceva ce ne aduce împreună să învățăm unii de la alții. Cred că așa cum eu te învât ceva și eu învât de la tine și această cunoștere se rostogolește cumva înapoi în societate. Cred că de noi fiecare depinde să avem o viață frumoasă și asta nu este posibil dacă nu vedem legăturile invizibile care ne leagă. Cred că nimic nu este întâmplător și oameni se întâlnesc cu oameni să se facă bine. Cred că atunci când vom înțelege la nivel de societate românească că avem nevoie de educație emoțională., viața noastră va fi mai bună.

Cred în mine pentru că tot ce mi-am propus cu adevărat am îndeplinit și cred că pot să te învăț și pe tine să trăiești frumos.

Cred că doar rezolvându-ne problemele emoționale puțem să ne apucăm de trăit frumos și putem fi copii buni pentru părinți noștri, părinți responsabili pentru copiii noștri. Doar așa putem avea relații interumane bune, pozitive și de folos societății.

Primele două ore înseamnă primul pas câtre tine așa cum nici nu bănuiești că poți fi de fericit în viața ta.

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

Comments

0 comments

De ce-l tolerăm pe Dragobete

De ce-l tolerăm pe Dragobete

Copilul față în față

Copilul față în față cu părinții divorțați